minortar, ca avantaj și nu frustrație

427363_471275659600668_1791675492_npt. Olahus și pt. prietenii mei români cu drag de la Nelli Bărbata 

În mizeria asta de steaguri eu ca și o clujeancă de etnie maghiară vreau să vă spun că pentru mine a fi minoritate este avantaj și nu frustrație.

Când eram copil în grupa mijlocie am umblat la grădniță de limba română. În cartierul Mănăștur, unde locuiam, nu erau grădinițe cu limba de predare maghiară. În clasa a 4-a și a 5-a la liceul de balet din Cluj era problema la fel: a fost o singură clasă cu limba de predare română. În afară de ce doi ani de la liceul de balet nu am învățat limba română, și din clasa a 6-a până la admiterea la universitate la Cluj (Teologia Protestantă) nici nu-l am folosit-o: locuiam atunci în Ungaria. Dar totuși am învățat-o, aproape ca și o limbă maternă, pentru că îmi place limba română: citesc zilnic ziaruri și literatură.

A învăța o limbă atât de diferită față de gramatica maghiară ca și copil mic are multe avantaje: învăț limbi străine foarte repede. Dacă socotim și limba maghiară între ele, folosesc aproape zilnic nouă limbi: limba maghiară și română ca și limba maternă, engleza, spaniola și araba la un nivel superlativ, latina la un nivel mediu, greaca veche și hebraica veche undeva între nivelul mediu și nivelul elementar, și sanskrita la nivel elementar. Înțeleg franceza și italiana din cauza limbii române.

Nu mă înteresează că nu vorbesc o limbă la perfecție. Se aude că limba română nu-mi e limba maternă, am un accent clujean, dar în afară de niște oameni proști am primit numai laude din partea prietenilor, colegilor și străinilor români. Am făcut (și o să fac) greșeli proaste, știu: am cerut odată la magazin conservă de mălai (nu-mi reaminteam cuvăntul potrivit pentru porumb), și odată la doctor am spus că sunt gravid. Dar nu mă frustrează că trebuie să vorbesc o limbă străină, e ceva normal.

Am acces la cultura română. Cărțile sunt mai ieftine ca și cele maghiare, și la crăciun s-a întâmplat că am primit cărți doar în limba română: de Andrei Pleșu și din Biblioteca Medievală de la Polirom.

Nu-mi pasă dacă cei din jur vorbesc o limbă străină. Dimpotrivă locuind la Budapesta în prezent mă deranjează destul de mult că înțeleg toate prostiile dn jurul meu.

Am învățat ca și copil la fel ca și copii români din bloc că sunt oameni cu limbă și cultură diferită, și așa este normal. Nu mă jenează faptul că alții sunt diferiți: e destul de ușor să adopt diferite culturi.

Sunt empatică cu cei care la fel ca și eu sunt minoritari de orice fel: homosexuali, evrei, nemți, țigani, etc.

Ca și maghiarcă din Ardeal am învățat ca copil că trebuie să fac dublu comparând cu cei români, așteptăriile sunt duble ca să pot să am succes într-o societate majortar română așa că moralul meu de muncă e mai ridicat.

Așa. Mie-mi place să fiu unguroaică/maghiarcă în România.

Advertisements
minortar, ca avantaj și nu frustrație

minortar, ca avantaj și nu frustrație” bejegyzéshez ozzászólás

  1. Én ezt kitaláltam, csak nem értettem, Verának hogyhogy nem esett le a tantusz .-))
    De látom, ő meg nem vette észre a magyar verziót kezdetben.

  2. ritkán írok románul, de nekem fontos volt, hogy ez az üzenet ne csak a magyarokhoz jusson el, hanem a románokhoz is, hogy nem mindenki véresszájú nacionalista.

  3. Persze, hogy fontos. És nekem nagyon tetszik, hogy megírtad románul is.
    Tudod, számomra éppen az ehhez hasonló írásaid/gesztusaid miatt vagy hiteles, legyen szó akár a nemzeti identitásról, az iszlámról vagy a hitéletről.
    Érzem, hogy VALÓBAN azt írod, amit gondolsz, ami fontos neked.

Itt kommentelhetsz.

Adatok megadása vagy bejelentkezés valamelyik ikonnal:

WordPress.com Logo

Hozzászólhat a WordPress.com felhasználói fiók használatával. Kilépés / Módosítás )

Twitter kép

Hozzászólhat a Twitter felhasználói fiók használatával. Kilépés / Módosítás )

Facebook kép

Hozzászólhat a Facebook felhasználói fiók használatával. Kilépés / Módosítás )

Google+ kép

Hozzászólhat a Google+ felhasználói fiók használatával. Kilépés / Módosítás )

Kapcsolódás: %s