Dan Lungu: Sînt o babă comunistă

Nu prea demult am citit cartea recent apărută in ungureşte.

Naţiunea română seamănă su o pisică, cade pe talpe fiecare dată, comparând cu cea maghiară, care pare de-a fi ca şi o câine, având necesitatea de-a avea gazdă, să-şi deie din coadă, să fie fidel, şi să muşte celelate câini. A cade pe talpe e arta de supravieţuire a poporului român, mămăliga nu explodează. Cartea redă perfect, cum se procedează.

Protagonista este o femeie, care fige dintr-un sat oarecare la oraş şi în timpul comunismului găseşte soţ, întmeiesc familie, fac o fată, care creşte şi pleacă în Canada. O poveste prea-cunoscută, poate fi oricine. O protagonistă mult prea departe de heroism. Are nostalgii. Desigur, toată lumea are.

Problema mea este că o persoană nu prea edicată oare este capabilă de reflexiuni ca şi bab din carte, dar să presupunem, că da. Oricum, cartea e genială. Merită citit.

Dan Lungu: Sînt o babă comunistă

100 de ani de singurătate

credeam că blogul a murit definitiv, dar nu. iarăşi mi-a venit cheful de-a scrie micul meu blog român. se pare ca din septembrie plec la Budapesta pentru trei ani, am reuşit la ELTE (cea mai mare şi renumită facultate din Budapesta), la limba şi literatura arabă. pentru a reuşi am dat bacul din nou (la 30 de ani, off), la unguri din 2 în 2 ani se modifică sistemul de admitere, se dă bacul la nivel mediu sau ridicat, şi pentru a intra la o facultate mai bună trebe să ai bac la nivel ridicat din materiile cerute la facultate, aici limba şi literatura maghiară şi engleză. bacul meu “normal” din 1996 nu era suficient. aşa am colectat 456 puncte din 480 (se ia în calcul şi examenul de limbi străine, eu am avut spaniolă la nivel mediu şi româna la nivel ridicat). se mai dă pucte şi pentru olimpiade sau debilităţi (max. 30), dar fără olimpiade şi debilităţi se pot colecta cu bac şi examene de limbi străine 450 pucte. nu ştiu cum am reuşit eu 456, nu mă pricep la burocraţia maghiară (mult mai dificilă ca şi în România), dar sper să intru prima, şi să am ceva bursă. ei bine, nu o să fie prea mult, trebuie să lucrez ceva lângă.

blogul va fi ca şi o formă de contact cu limba română şi prieteni români. nu vreu să uit limba, şi sper să profit din ea la Budapesta, să mă angajez undeva, unde pot să-l folosesc zilnic.

100 de ani de singurătate